Poetul săptămânii Poeți români Poeți străini De la voi Media Despre noi


Poezii de dragoste
Poezii pentru copii
Poezii crestine
Poezii despre mama
Poezii de primavara


Puteți primi o poezie pe săptămână prin
Consultanta IT
Marius Apetrei

Rabindranath Tagore

(1861 - 1941)

Cand ea trecu pe langa mine...
Nu pastra pentru tine ...
Inima mea, pasare ...
Daca doresti aceasta, fie !
Cititorule, cine esti tu ...
Copilul ce-i impodobit
O, nebunule, care incerci
Singur mergeam pe drumul meu
Acolo, unde cugetul ...
Jucarii
Fii gata, inima mea
Nu-ti este tie harazit


         

Cand ea trecu pe langa mine...

cand ea trecu pe langa mine cu pasi repezi
m-atise cu poala rochiei, usoara
din nestiuta insula a unei inimi
razbi un suflu cald de primavara
o falfaire si-atingere de-aripa
ma netezi si disparu-ntr-o clipa
ca o petala frageda de floare
ce-o rupe si-o involbura o boare.
cazu pe inima-mi ca un suspin
al soldului in fosnet lin
si ca o soapta moale
a inimii sale.
La inceputul paginii

         

Nu pastra pentru tine ...

nu pastra pentru tine, prietene, taina inimii tale,
spune-mi-o mie, doar mie, in taina
tu, ce zambesti cu-atata gingasie
sopteste-mi cat mai lin : inima mea te va auzi
nu urechea.

adanca-i noaptea, casa tacuta
cuiburile pasarilor invaluite in somn
deschide-ti printre lacrimi furise
printre zambete nesigure
printr-o dulce-mbujorare a durerii
deschide-ti taina inimii tale ...
La inceputul paginii

         

Inima mea, pasare ...

inima mea, pasare din salbaticie
si-a gasit cerul in ochii tai.
ochii tai sunt leaganul zorilor
ochii tai sunt imparatia stelelor.
cantecele mele se pierd in adancul ochilor tai
lasa-ma sa ma inalt in aceste doua ceruri
in uriasa lor singuratate.
lasa-ma doar norii sa le spintec
sa le-mprastii vasliri de aripi
in stralucirea lor plina de soare.
La inceputul paginii

         

Daca doresti aceasta, fie !

daca doresti aceasta, fie
mi-oi intrerupe cantecul.
daca iti face inima sa bata
mi-oi ascunde ochii de fata ta.
daca deodata-n umblet te impiedic
pasi-voi mai alaturi, pe-alta cale.
daca te stanjenesc la impletirea florilor
voi da ocol gradinii tale.
daca-ti fac apa jucausa si salbatica
n-o sa-mi mai apropii barca de malul tau.
La inceputul paginii

         

Cititorule, cine esti tu ...

cititorule, cine esti tu oare
care-mi citesti poemele acestea
si dupa o suta de ani?
nu-ti pot trimite nici o singura floare
din belsugul acestei primaveri
nici un singur licar de aur
din norii de-acolo, impurpurati de lumini ...
deschide-ti larg usile si priveste afara !
din propria ta gradina in floare
culege-ti doar miresmate aduceri aminte
de flori pieritoare
cu o suta de ani mai’nainte.
si-n bucuria inimii tale sa simti
bucuria vie care-ntr-o primavara
cu zori diafani
a cantat si vocea ei vesela
si-a rostogolit-o si peste o suta de ani.
La inceputul paginii

         

Copilul ce-i impodobit

copilul ce-i impodobit
in scumpe haine princiare
si poarta lanturi de giuvaericale
pe dupa gat
isi pierde placerea jocului ;
vesmintele-l stanjenesc la fiecare pas.
de teama ca se zgarie
sau isi pastreaza mainile in colb
deoparte sta de lume
de spaima nici nu se clinteste.
- Mama oare-i prieste
aceasta inchisoare de scumpeturi
daca-l indeparteaza de tarana sanatoasa
daca e jefuit de dreptul de-a patrunde
in marele bazar al vietii-obisnuite, omenesti ?
La inceputul paginii

         

O, nebunule, care incerci

o, nebunule, care incerci
pe tine insuti sa te cari
pe proprii tai umeri
o, cersetorule care vii sa cersesti
la propria ta usa !
lasa-ti povara-n mainile aceluia
care poate sa ti-o care toata
si nu privi cu jind in urma niciodata!
dorinta ta lumina lampii-o stinge
de cum rasuflul i-l atinge
ce pacatos !
sa nu primesti nici daruri, nici odoare
din palmele-i murdare.
primeste doar ce-ti daruie
cel ce-n iubire sacra staruie.
La inceputul paginii

         

Singur mergeam pe drumul meu

singur mergeam pe drumul meu
la locul nostru de-ntalnire.
dar cine-i acesta care ma urmareste
pas cu pas in mutenia beznelor ?
ma trag din drum alaturi
sa ma feresc de umbra lui
dar el nu-mi scapa urma pasilor.
starneste, mandru, pulberea in mers
si-ngana cu glas tare
orice cuvant care-l rostesc.
el este eul, eu insumi
si, Doamne, de rusine nici ca stie.
dar eu rosesc sa vin la usa ta
cu umbra-i in tovarasie .
La inceputul paginii

         

Acolo, unde cugetul ...

acolo, unde cugetul nu se-nspaimanta
si unde fruntea se inalta in tarie ;
acolo, unde liber esti de a cunoaste
acolo, unde lumea n-a fost parcelata
intre ingusti pereti domestici
acolo, unde cuvintele au izvorat
din adancimea adevarului adevarat
acolo, unde truda fara oboseala
intinde brate spre desavarsire
acolo, unde limpedele rau al ratiunii
nu-si pierde firul prin desertul singuratic
al obiceiurilor moarte
acolo, unde spiritul calauzit de tine
se-avanta-n largul meu largindu-se
prin fapta si gandire
in acest rai al Libertatii, Tata,
fa-mi patria sa se trezeasca !
La inceputul paginii

         

Jucarii

copile, cat de fericit esti tu, cand pe tarana
o dimineata-ntreaga mi te joci c-o franta
ramura in mana.
zambesc privind la jocul tau cu mica, franta
ramura in mana.
sunr prins de treburile mele
si ore-ntregi socot la cifre grele.
poate ca-mi vei zvarli cate-o privire
si-un gand citit pe fata :
« ce joc neghiob sa-ti prapadesti cu el o dimineata »
copile,-am dat uitarii arta de a ma pierde-n gol
cu bete si cu turte de namol.
eu caut scumpe jucarii topind
un bulgar de-aur si argint.
cu orice-ti cade-n maini, pe-ne-alesele
iti fauresti atatea jocuri vesele.
imi irosesc si timpul si puterea
cu lucuri ce nicicand n-am sa le-ating.
in subreda mea luntre ma tot zbat pe loc
ravnind sa trec Marea Dorintei
mereu uitand ca joc si eu un joc.
La inceputul paginii

         

Fii gata, inima mea

fii gata, inima mea
si-avanta-te-nainte
lasa-i sa intarzie pe cei ce vor
numele tau a fost strigat
in cerul diminetii.
bobocului de noapte-i este dor de roua
dar floarea inflorita striga
dupa libertatea luminii.
sparge-ti invelisul, inima mea
si-avanta-te-nainte !
La inceputul paginii

         

Nu-ti este tie harazit

nu-ti este tie harazit
sa faci bobocul verde sa-nfloreasca.
oricat l-ao scutura si l-ai lovi
nu-i in puterile tale
sa-l faci sa dea petale.
atingerea-ti murdara-l pangari.
ii smulgi petalele, si i le spulberi
farame le strivesti in pulberi.
ah ! nu-ti este tie harazit
sa faci bobocul verde sa-nfloreasca
cel care poate sa-l deschida
o face-atat de simplu !
i-arunca o privire pe sub gene
si mustul vietii se porneste-n vene.
la suflul asta floarea-si scoate
aripile la vant, vaslind din toate.
culori s-aprind ca dorul inimii curate
si o mireasa isi destaina
dulcea-i taina.
cel care poate sa-l deschida
o face atat de simplu.
La inceputul paginii