Psalmul LIX
(de Ștefan Augustin Doinaș)
Stăpâne, muritorii își întorc
flămândul rât de porc
ferindu-se de tot ce e miracol.
Nici unul nu mai înțelege azi
ce spaimă și extaz
conține-al zilei palid receptacol.
Vai, cine-ai vrea Tu să primească-n dar
lumina din pahar
pe care o adeverește mirul ?
Ei se înghesuie cu toți stupid
privind cu ochi avid
cum cade din copacii lumii jirul.
Dar eu, Stăpâne, nu mă mai hrănesc
decât cu bob ceresc
și grindină de jar din sfera lunii.
Și zilnic mistuit de-un foc gentil
surâd ca un copil
în aerul teribil al minunii.
(de Ștefan Augustin Doinaș)
Stăpâne, muritorii își întorc
flămândul rât de porc
ferindu-se de tot ce e miracol.
Nici unul nu mai înțelege azi
ce spaimă și extaz
conține-al zilei palid receptacol.
Vai, cine-ai vrea Tu să primească-n dar
lumina din pahar
pe care o adeverește mirul ?
Ei se înghesuie cu toți stupid
privind cu ochi avid
cum cade din copacii lumii jirul.
Dar eu, Stăpâne, nu mă mai hrănesc
decât cu bob ceresc
și grindină de jar din sfera lunii.
Și zilnic mistuit de-un foc gentil
surâd ca un copil
în aerul teribil al minunii.