Nicăieri nu-i primăvară
decât acolo unde-am văzut crestele valului înghețat
ce spală fețele copiilor. Străinii susțin
că-i iarnă încă. Asta începe prin oamenii
care-și spun: Iată, primăvara sosește.
Întra-adevăr, soarele s-a înălțat pe cer.
E-un soare încă foarte sfios,
dar oamenii îl salută și spun:
E mare deosebire.
Am zărit o fetiță alergând pe drumul înghețat.
Am auzit chiciura trosnind voios sub picioarele ei.
Am văzut un bătrân ieșind
fără haină, în pragul ușii
ca să privească soarele cum asfințește
în timp ce noaptea geroasă
aștepta dincolo de gherdapuri.
Primăvară – într-adevăr, o presimțire doar,
mai multă lumină.
Am văzut o fată în picioare, cu mult înainte de căderea serii,
pentru simplul motiv că era încă lumină. Buzele ei
tremurau de bucurie, șoptind pentru ea însăși.
Am văzut o fată mergând
pe drum, pe vreme calmă și înghețată,
îmbătată de izbucnirea nopții de primăvară.
Traducere de Petre Stoica
|
