Acum că umbra unei iubiri curate trece,
un psalm aș vrea pupitru-mi bătrân să înfășoare.
Severă, orga-n fluier acordul să-și aplece,
aprilie doar murmur, suspin să dea. Și floare.
Arome distila-vor merele-n lumina
de toamnă și-ți va spune smirna psalmodierea.
Și va pluti parfumul de roze prin grădina
cu umbra împăcată, cu tihna și tăcerea.
Nobilă și bătrână, singură ruga mea,
sub armonia gravă de cântec și miresme,
se va-nălța ca zborul de porumbel; cu ea,
cuvântul alb pluti-va peste catapetesme.
În românește de Darie Novăceanu
|
