Plecați de lângă mine, eu fără gură rabd;
Născut la talpa voastră eram, dar m-ați pierdut;
Prea mult și-au precizat regatul focurile mele;
Comoara mea a curs spre butucul vostru.
Ca adăpost, pustiul cu un tăciune singur și suav
Nu m-a chemat pe nume și nici nu m-a redat.
Plecați de lângă mine, eu fără gură rabd
În amorțirea aerului unde-mi deschid alei,
Încet retează timpul prisosul feții mee.
Precum un cal ogorul arid la nesfârșit.
În românește de Gellu Naum
|