Motto: Uneori, un porumbel luneca pe la fereastra noastră. Să fie un semn?
Porumbelul – I
Mistuitor, azurul se revarsă
Peste arome, forme și culori,
Cu ramuri de măslin, din zarea ștearsă,
Lui Noe îi aprinde aurori.
Și cerul tot, când cobora în ape
Înfiorată undă de Iordan,
Cu cercuri largi, prin limpezimi pe-aproape,
Tot El încredința și pe Ioan.
Plutire nefirească peste fire,
Rotire revărsândă de tării,
Din taina zării, din nemărginire
Ne adă semnul noii mărturii.
08. 09. 1967
Porumbelul – II triptic
Potopu-amorțise – “Sub zare senină
Deschide bătrâne năier
Și saltă rotire spre cer
Zglobiu porumbel săgetând în lumină!”
Spre viu alburiu, afundiș, în plutire,
Aripile-i flutură lin
Cu-o creangă, lăstar de măslin,
Și-n iureș aprinde o nouă zidire.
*
Profundă e clipa când fiul împlântă
Piciorul în râul Iordan,
Smerit să-L boteze Ioan
Și glas părintește Îl binecuvântă.
Iar duhul în chip de porumb, întărește
Prin susur de-aripă prea calm,
Zvonită colindă și psalm
Ce urcă, corolă de raze, cerește.
Lumină-i cuvântul, stârnită bulboană
Și viscol în cuget buimac,
Sfârșit și țâșnire de veac,
Imperiului păcii de-a pururi icoană.
*
Desprăfuie-mi, Doamne, vederea ce-adastă
Prin beznele care mă frâng,
Crâmpei din edenicul crâng,
Suav porumbel lunecând la fereastră.
În zboru-i să-mi cearnă a liniștii boare,
Afund să mă poarte-n azur,
Să-mi fâlfâie jur-împrejur,
Adânci melodii fulgurat să presare.
14. 10. 1982
Din antologia „Acești mari poeți mici”.
Texte culese de Mihai Rădulescu din antologia „Poeți după gratii”
realizată de Constantin Aurel Dragodan si publicată de Mihai Radulescu
|
