Spre mare se avântă în rotunjiri depline
imaculate stânci. Direcția de-ai ști,
chiar vag măcar, ai acosta cu bine
la poale de Parnas, tărâm de poezii.
Dar te pândește din nisip un turn de pază,
auzi soldați strigând la intervale,
lopata, la poruncă, greu își taie cale
prin lut și buruieni, în arșița de amiază.
Nu vezi talazurile ce se sparg de stâncă
dar lași răcoarea lor să te cuprindă-n gând
iar de ții ochii-nchiși, parcă le-auzi cântând
și vezi, ca pe sub apă, o lumin-adâncă.
De-ai fi o pasăre, măcar pentru o zi
n evadări spre înălțimi te-ai pierde,
dar ca delfin, prin sori scăldați în verde
de-al Lemnosului tărm brizanții te-ar zdrobi.
În rotunjiri depline, se avântă înspre mare
imaculate stânci. Plutește peste unde!
Sugrumători neputincioși să se scufunde,
din coame înspumate viața ta răsare.
Din volumul
Wolf von Aichelburg,
Gedichte/Poezii,
Editura Hermann, Sibiu 1996
Traducere de Dan Dănilă
|
