Io,
Pătru Opincă,
țăran fără țarină,
plugar fără plug,
ciurdar fără-o vită,
îmi duc viața necăjită
fără strâmbătăți și vicleșug
și brușul de mucedă pită
mi-l plătesc cu sânge din belșug...
O vorbă a mea-i ca o mie...
am slujit cu cinste și-omenie
satului
și împăratului...
de sărac ce-s, toți câinii mă latră,
și noapea, când pe uliți trec domol,
nu mă așteaptă pe nici un podmol
fete mari cu țâțe ca de piatră...
sapa mea mușcă, rupe adânc,
dar nu-mi aduce nici doară cât mânc...
la secere,
nime nu se ia cu mine la-ntrecere...
coasă ca a mea în țara toată nu e...
sprintenă trece prin ierburi ca de cuie...
rânza mi-e goală, blidul la fel,
dar grâul crește drept ca de oțel,
să se-mbuibe din el
groful putred, ciocoiul mișel...
Io,
Pătru Opincă,
ce-ntre-atâtea moșii n-am doar o șirincă.
înfrunt strâmbele legi și năpasta,
și-n răzmerița ce-n mine crește
sudui vârtos, mocănește,
și scuip pe toată rânduiala asta!...
Din antologia: „Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu
|
