Fata din poveste, fata de-mpărat,
Preschimbată-n sacră pasăre măiastră,
S-a lăsat în zboru-i neastâmpărat,
Undeva, pe-o creangă de lumină-albastră
De privirea-mi oarbă fuge și se-ascunde,
Poate-i după lună, poate-i după-o stea!
Măi, Ochilă, frate, n-o zărești niciunde?
Sau ți-a curs și ție beznă-n pleoape, grea?
Păsări-Lăț zadarnic dibuie și scurmă
Hăul cu tufișuri. Simt că niciodată
Visul meu nostalgic n-o să-ți dea de urmă,
Pasăre măiastră pururi căutată!
Din antologia „Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu
|
