 |
|
|
|
Părăsiți - Octavian GogaStinsă-i para lumânării
De pe lespedea de piatră,
Și bătrânii, bieți, alături
Tot mai stau, uitați, la vatră.
Luna trece șura popii,
Luminând în drum pridvorul -
Pipa moșului nu arde,
Baba și-a uitat fuiorul.
Doar târziu, când prind mai aprig
În vecini să latre câinii,
Ei tresar, se văd în față
Și plâng amândoi bătrânii.
Câtă jale le-a fost scrisă!
Doi feciori aveau la casă...
Unu-i mort de astă-toamnă,
Altul stă cu domni la masă.
Luceafărul, Budapesta, 15 martie 1905
Din volumul „Poezii”, 1905 |