Pantofii poeților
(de Traian Furnea)
Acum trei ani tot în vară
Atât de nebunul poet Marius Stănilă
(Stănilă Dî Marin,cum își zice,
Buldozerist cu două volume)
Mi-a dat o pereche de pantofi
Să nu merg desculț
De la Lehliu la Luduș.
Acești pantofi i-am dat
Anul trecut poetului Romoșan
In spatele hotelului Turist
Acolo unde se aruncă gunoaie
Cu ei s-a dus el în Franța
La un festival de iubire.
Acum câteva zile unui tânăr poet
I-am promis o mai veche pereche
De saboți și fericiți am zis amândoi fericiți
Poeții că Dumnezeu ne-a lăsat pe toți
Cu-același număr la pantofi.
Din volumul „Legițimatie de poet”, Editura Albatros, 1982
(de Traian Furnea)
Acum trei ani tot în vară
Atât de nebunul poet Marius Stănilă
(Stănilă Dî Marin,cum își zice,
Buldozerist cu două volume)
Mi-a dat o pereche de pantofi
Să nu merg desculț
De la Lehliu la Luduș.
Acești pantofi i-am dat
Anul trecut poetului Romoșan
In spatele hotelului Turist
Acolo unde se aruncă gunoaie
Cu ei s-a dus el în Franța
La un festival de iubire.
Acum câteva zile unui tânăr poet
I-am promis o mai veche pereche
De saboți și fericiți am zis amândoi fericiți
Poeții că Dumnezeu ne-a lăsat pe toți
Cu-același număr la pantofi.
Din volumul „Legițimatie de poet”, Editura Albatros, 1982