Poetul săptămânii Poeți români Poeți străini De la voi Media Despre noi


Poezii de dragoste
Poezii pentru copii
Poezii crestine
Poezii despre mama
Poezii de primavara


Puteți primi o poezie pe săptămână prin
Consultanta IT
Promovare pe internet

Panait Cerna

(1881 - 1913)

Ecouri
Cântec
April
Logodna
Zile de durere (fragment)
Trecut (dupa Lenau)
Farmec de lună
Închinare
Nocturnă
Noapte de vară
Cântec de martie


         

Ecouri

Când, după zile lungi de jale
Ce-au mângâiat un trist amor,
Vă întâlniți pe-aceeași cale,
Înlănțuiți de-același dor,

Grădinile în mii de fețe
În cinstea voastră înfloresc,
În crâng v-adastă cântărețe,
Ce numai pentru voi doinesc;

De deznădejdi de mai-nainte,
Acuma să zâmbiți vă vine
Ș-un gând vă luminează-n minte,
Că viața-i cel mai mare bine.

Pe toate pune stăpânire 
A voastră inimă măiastră...
Nu, nu! Atâta fericire
Nu poate fi numai a voastră!

Se pare că, nerăbdătoare,
Viețile din viitor
Aud a voastră sărutare
Din noaptea neființei lor.

Și, dacă nebunii divine
Vă smulg în ceruri, tremurând,
E că un neam întreg ce vine
Se bucură cu voi în rând;

Și,  dacă-n ora fermecată
Asemeni zilelor păreți,
E că trăiți, ca-n vis, deodată
Atâtea mii și mii de vieți...

Sămănătorul, IV, nr 24, 12 iunie 1905 
La inceputul paginii

         

Cântec

O, pasăre, ce-mi vii la geam
Și-mi cânți din zori nebună,
Ce-mi spui de vremea când plângeam,
În nopțile cu lună?

Ce mi-amintești de vechiul dor,
Cernită zburătoare?
De un suspin nepieritor – 
De-o altă arătare?...

Mai bine cânta-mi de noroc,
Suind voios în slavă –
Mai bine adu tânăr foc
În inima-mi bolnavă...

Ori... ia-mi cu tine dorul greu –
Ia-mi sufletul ce moare,
Și du-te, du-te-n zări mereu,
Măiastră zburătoare...

Alearga-n plaiuri oltenești
La mândra fără vină –
La mândre case-mpărătești
Cu geamul în lumină...

Privește-al ochilor ei rai,
Surâsul fără nume,
Ascultă tânărul ei grai –
Și vezi ce pierd pe lume...

Și fă-mi din tot un dulce cânt,
Să-l cânți când iese luna –
Și-apoi... coboară-mă-n mormânt
Mai trist ca totdeauna.

Convorbiri literare, XLIII, nr 2, februarie 1909
La inceputul paginii

         

April

În glas au aiurări de liră,
Pe frunți – un răsărit de zori;
La șipot, unde poposiră,
S-au adunat privighetori...

Iar zeul dragostei, April,
Din două guri făcea o floare,
Și fiecare sărutare
O saluta din crengi, c-un tril.

Visând, cei doi îndrăgostiți
Tot repetau în suflet cântul;
Atunci, din fundul văii, vântul,
Văzând cât sunt de fericiți,

S-a strecurat în crengi tiptil,
Mișca un ram, zâmbea în soare,
Și-i îngropa sub colb de floare,
C-un râs zburdalnic de copil.

Sămănătorul, V, nr 10, 1906 
La inceputul paginii

         

Logodna

...Tot aurul luminii îți cade-n păr, pe față...
Apari biruitoare, ca-ntâia dimineață –
O, vis al vieții mele, ce-o clipă mi-ai zâmbit,
Mergi pururi în lumină, etern sărbătorit!...
Și, dacă eu mă-ntunec, uitat, necunoscut,
Amara deznădejde de a te fi pierdut
Mi-o va-mblânzi credința că te voi ști mai bine –
Mai sus, mai fericită decât ai fi cu mine...

Acela ce se leagă tovarăș umbrei tale
Frumos ca un Adonis ți-a răsărit în cale.
Aceleași sfinte doruri pe amândoi vă-mbie,
În ochii tăi mari, limpezi, râd zori de bucurie –
Și eu mă uit pe mine, și-n gândul meu aș vrea
Să cresc norocul vostru cu fericirea mea;
Și nici un semn iubirea-mi trecutului nu cere –
Doar inima, nebuna, se sfâșie-n tăcere...

Plecat spre tine, robul, cu inima vrăjită,
Îți spune vorbe pline de taină și ispită;
Iar tu zâmbești, ca-n visuri, ș-aprinsă de noroc
Pecetluiești iubirea-ți cu gura ta de foc...

...Nu te uita că ochiu-mi se-aprinde peste fire,
Că sufletu-mi se rupe de-atâta fericire – 
Nu te uita: sărută-l, săruta-l înainte –
Simțire-aș gura morții pe fruntea mea fierbinte!...

Sămănătorul, III, nr 6, 8 februarie 1904
La inceputul paginii

         

Zile de durere (fragment)

Dreptate! Ochii plânși cer să te vadă.
De ce ne uiți? Nu mai trăiești tu zână?...
Temutul Zeus căzu a vremii pradă
Și fulgeru-i se stinse în țărână;

A Venerii făptură de zăpadă
Încet, încet, s-afundă în ruină...
Apună toți!... Tu, nu lăsa să cadă
Din mâna-ți rece cumpăna divină.

Iar de-i pieri sub pietre, ca profeții,
De dincolo de negrul țărm al vieții,
Înalță spada ta, nestrămutat.

Dispară-o lume, tron de tron să ardă;
Dar nici o lacrimă să nu se piardă
Din plânsul și din sângele vărsat!

Convorbiri literare, XLI, nr 9, septembrie 1907 
La inceputul paginii

         

Trecut (dupa Lenau)

În amurg, pe-ntinsa mare,
Soarele de mult s-a stins;
Și lumina zilei moare
Ca ecoul unui plâns...

Prin văzduh plutind molatec
Norii se-nlănțuiesc departe
Și pe cripta zilei moarte
Țes cununi ca de jăratec.

Printre luminile-n repaos
Ziua moarta s-a pierdut:
Înc-o clipă s-a adaos
Negurosului trecut.

Larg mormânt, tu mă-nfiori,
Înnoptat și trist trecut,
Căci în sânu-ți s-a pierdut,
Cu noianul de plânsori,
Și norocul ce-am avut.

Foaia interesantă, I, nr 33, 24 august 1897
La inceputul paginii

         

Farmec de lună

În ritmul lin al adierii
Doi meri s-alătură-nfloriți,
Șoptind duios în faptul serii
Ca doi amanți înlănțuiți.

Se mira floarea și suspină...
În loc de inimi arzătoare
Îndrăgostiții din gradină
Au câte o privighetoare.

Un cântec chemător vibreaza:
E una din privighetori –
Cealaltă tace și visează
Cutremurată de fiori.

Dar cum apare luna nouă
Sclipind în frunza tremurată,
Privighetorile-amândouă
Încep să cânte – deodată.

Revista modernă, I, nr 13, 31 mai 1901 
La inceputul paginii

         

Închinare

Când se-nsenină cerul, cu mii de stele-n față,
Nemărginirea mării în raze se răsfață;
Iar când își pune slava un obrăzar de nori,
Pe mare cade noapte, iar vântul dă fiori...

Și lacrimile slăvii, și fulgerele-i toate
Ea le primește-n sânu-i ce plânge și se zbate,
...Iubito! Astfel viața-mi legată-i de a ta,
Din cea dintâi clipită de-nfioarare-a mea...

Zâmbești? Pe chipu-mi cade o rază fericită...
Urăști? Îndrept spre dușmani o spadă ascuțită;
Iar când te văd în lacrimi, mi-e sufletul cernit
Și-n pieptul meu se zbate un demon răzvrătit...

Viața literară și artistică, I, nr 15, 22 aprilie 1907 
La inceputul paginii

         

Nocturnă

La casele cu brazi în poartă
Zăvoru-i tras, ograda moartă.
O candelă-ntr-un colț clipește,
Sporind singurătatea grea...
De-acum și candela-ațipește –
Adormi și tu, nădejdea mea!

Pe plaiuri, sus, un bucium moare
Și focurile-s tot mai rare.
Departe-n văi adânci, prin pietre,
Izvorul glăsuiește-abia ...
Dorm toti in jurul stinsei vetre –
Adormi și tu, iubirea mea!

În bură de lumina dulce
Coboară luna sa se culce.
Tăcerea aripa-și desface,
Ținând pământul tot sub ea...
Pământ și ceruri dorm în pace – 
Adormi și tu durerea mea!

Convorbiri literare, XLIV, nr 8, octombrie 1910
La inceputul paginii

         

Noapte de vară

...Lacul tremură în roate,
Formele treptat învie:
Phoebe tremură pe toate
Răsărirea ei târzie ...

Ce artist, ce geniu faur
Smulse clipei trecătoare
Luna, idolul de aur
Al perechilor în floare ?

Ca o sufletească mană
Zboară străluciri sub astre, –
Dar în van aștern sub pană
Visul nopților albastre –

De rămâi vieața toată
Singură, urând iubirea,
N-ai să înțelegi vreodată
Cât e de frumoasă firea...

Convorbiri literare, LIV, nr 4, aprilir 1922
La inceputul paginii

         

Cântec de martie

A fugit din lume faur, 
Trist și nejelit –
Cu săgețile-i de aur, 
Martie l-a gonit...

Albi plutesc și roșii norii 
Peste munți și chei,
Parcă sufletu-aurorii
A rămas în ei...

Gârlele și-ncep fanfara, 
Și, pornind șuvoi,
Strigă-n lume: primăvara 
A sosit la noi!

Ce gândești la vremuri duse
Și suspini mereu? 
Lasă visele apuse, 
Suflete al meu!

Uită lumile de stele, 
Ce-au căzut pălind – 
Bucură-te de acele 
Care se aprind...

Ah, ce dulce e povara 
Mugurilor noi!
Primăvara, primăvara 
A sosit la noi...

Românul, Arad, III nr. 73, 31 martie 1913.

Texte culese din Panait Cerna, „Poezii”, Editura Tineretului, București, 1960
La inceputul paginii





scari de lemn tamplarie pvc gealan geamuri termopane ferestre pvc tamplarie pvc gealan termopane rehau birou traduceri pret internet fibra optica jaluzele verticale flyere scoli de soferi antrenor tenis aer conditionat instalare aer conditionat Mobila rulouri exterioare