Spre oglinzi, spre inimi, larguri, spre somnul scut din cer,
pe argintăria harfii, visul, degete mi-l frâng,
străvezii suiri de sunet, “fuga” ploilor ce plâng
presimțirile din peșteri, Evul Omului stingher.
Luna mare-n crucea vremii, prin răsunet să opresc,
ca din cupa ei de ceară, mierea de mir pe văzduh
să răstorn cu zvon de strună, sub botezul nefiresc
să zăriți prin zmalț de aur fața semnelor de duh.
Din antologia: “Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu
|