I
Oglindă veche, zare aburită,
Când mă cufund în ochiul tău de ghiață,
Nălucile trecutului iau viață,
Cum pâlpâe, din spuza adormită,
Jăratecul sub clește. Ca din ceață,
Tresare iar, în magica-ți orbită,
O lume moartă, numai bănuită
De fantazia minții îndrăzneață.
Ca-ntr-un hipnotic lac, în afunzime,
Înoată gândul și privirea, bete,
Prin apele culcate în vechime.
Învie iar, din somnul lor, discrete,
Ca-n jocul vag al unei pantomime,
Bătrâne vremi, surâsuri și regrete...
„Amiază”
Din antologia „Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu
|
