Odă
(de I. L. Caragiale)
Copilului – lui Amor sau Eros
Umbli hoinărind prin lume
ca un orb, la ochi legat,
Și de câtă vreme-acuma
pe la mine n-ai mai dat !
Prăpădești tu de pomană
prețioasele-ți săgeți,
Să te-alegi cu hulă numa
de l-atâți ingrați poeți ...
Te-am vorbit eu rău vreodată ?
vinovat cu ce ți-am fost?
De mă horopsești uitării,
tu, copil frumos și prost ?
A ! de-ai știi cum mângâi încă
urmele unde-ai rănit !
Cu ce dor mi-aduc aminte
cât atunci am pătimit !
Vino, crudule, cu pieptul
gata dezvelit te-aștept ;
Nu cu una, dă cu două!
săgetează drept în piept !
Și pe maică-ta zeiță,
jur că n-am să te hulesc :
Mai omoară-mă odată,
să mai simt că iar trăiesc !
(de I. L. Caragiale)
Copilului – lui Amor sau Eros
Umbli hoinărind prin lume
ca un orb, la ochi legat,
Și de câtă vreme-acuma
pe la mine n-ai mai dat !
Prăpădești tu de pomană
prețioasele-ți săgeți,
Să te-alegi cu hulă numa
de l-atâți ingrați poeți ...
Te-am vorbit eu rău vreodată ?
vinovat cu ce ți-am fost?
De mă horopsești uitării,
tu, copil frumos și prost ?
A ! de-ai știi cum mângâi încă
urmele unde-ai rănit !
Cu ce dor mi-aduc aminte
cât atunci am pătimit !
Vino, crudule, cu pieptul
gata dezvelit te-aștept ;
Nu cu una, dă cu două!
săgetează drept în piept !
Și pe maică-ta zeiță,
jur că n-am să te hulesc :
Mai omoară-mă odată,
să mai simt că iar trăiesc !