 |
|
|
|
Octavian Bilcescu(... - ...; biografie)COMPUTER APROAPE STRIVIT CORABIA IEPURAȘILOR* CĂNDVA SONGUL RĂSTURNĂRILOR SONG DESPRE POETUL ETERN M E M O R I A ORICE SPERANȚĂ COMPUTER APROAPE STRIVIT gândesc
ce gândesc alții
vorbesc
cum vorbesc alții
fac
exact ce-mi prescriu alții
perforați-mi creierul
într-un SINGUR punct
in_vizibil
să pot pătrunde
ȘI
cätre mine .
Din COMPUTER STRIVIT, 1976, selectie din volumul manuscris La inceputul paginiiCORABIA IEPURAȘILOR* vă ador pe toți
speriaților
( pe drept )
disprețuiților
( pe nedrept )
hăituiților
cu permise plătite
braconaților
fugarilor
ne_apăraților de nici o armă
urecheaților
iubiților
iarba-i din ce în ce
mai rară și mai cultă
gustul ei amărui-azotat
vă inflamează super_fosfatic
toate mucoasele
sufletului
( unde-i iarba verde
de-acasă
"green green grass of home " ) ?
de aceea vă implor :
apărați-vă !
deveniți și mai speriați
deveniți și mai fricoși
elaborați noi strategii
ale fugii
în inimile copiilor
! salvați-vă !
căci trebuie să înțelegeți
disprețuiților
iubiților
că un iepure nud
este ne_identificabil
și grotesc.
Parafrază la volumul colegului Sebastian Brandt : CORABIA NEBUNILOR (1494)
La inceputul paginiiCĂNDVA AM FOST cândva
numai o pereche de picioare
am respirat cândva
numai pietre
am urît numai spinii
striviți
în propriul sînge
azvârlind zilnic
pumni goi
spre marele copac negru
acoperind ceea ce
numeam stele
cîndva .La inceputul paginiiSONGUL RĂSTURNĂRILOR RĂSTURNAȚI flacăra
și îndrăgostriți-vă
de șovaire
timpul
n-a fost nicicînd salvat
prin formule rigide
fraze crăpate
răzuiesc limba
și sufletul
amintirile sunt cadavre
ale mișcării
zilnic
devenim parte integrantă
a noului spațiu .
La inceputul paginiiSONG DESPRE POETUL ETERN INVOC
starea de transmutație
: pentru nisip -> translucidă meduză
: : pentru plumb -> fluture tremurător
risipesc printre metafore
șerpi de neon
abandonez viermilor
merele dulci de vară
în fiecare dimineață
mătur cuvîntul IUBIRE
din fața ușii
zvîrlu în gura nimicului
un fluid mai prețios
decît viața
mă prefac a nu auzi
pasul morții
ce crește pe fiecare drum .
La inceputul paginiiM E M O R I A FULGERUL BOMBEI
și-a smintit vidul
pe fața mea
în spatele orizontului
urlă restul din mine
ghemul din carne și fum
cu numele meu
nu-l mai umbrește nimic
vidul rătăcește
prin milioane de nimeni .
cu zdrențele morții
mele în brațe
am reflectat orizontul de fum
pe pielea mea
mi-am consolat
strălucirea de-o clipă
cu aburul unei vanilii
fragilă relicvă .
La inceputul paginiiORICE SPERANȚĂ a căpătat zbîrcituri
de ascet
întunecimea holbează
ochi corodați spre suprafețe
abstracte
duritățile sinucigașe
se prăbușesc succesiv
ca și cum crinii n-ar fi
existat niciodată
în clipa supremă
și inocenții vor fi
scrumiți în magia supremei
lor libertăți .
La inceputul paginii |