O, plecările, plecările... - Aron Cotruș
O plecările, plecările, plecările
din toate porturile și din toate gările,
pe toate mările, spre toate depărtările,
spre toate țintele și așteptările,
spre marginile lumilor și ale gândului
spre marginile sufletului meu – flămândului...
M-or înghiți în murmure-necate valurile?
m-or aștepta în depărtări sărbătorește malurile?
m-or înălța pe creste încă nevisate visurile?
ce-mi pasă mie unde mă vor duce trenurile, navele?
și dorințele-mi de foc, bolnavele?...
Ieie-și, încotro le place, zborurile
ca un stol neobosit de paseri albe dorurile...
cruțe-și ceasurile cine-o vrea și de primejdii scape-le,
ale mele-s drumurile lumii toate, munții, apele...
moartea umbrele-i în preajma-mi înfiripe-le
suflete, deschideți pentru-nalturi, pentru depărtări și vecinii, aripele!...
Din antologia: “Acești mari poeți mici”
Alcătuită de Mihai Rădulescu
|
