O mamă își face bilanțul - Erich Kästner
Feciorul meu îmi scrie foarte rar.
Ce-i drept, mi-a scris de Paști o scrisorică:
la mine se gîndește iar și iar
și dragă-i sunt ca totdeauna, cică.
De cînd nu ne-am văzut e aproape-un an.
Mă duc la gară, vremea să-mi mai treacă
privind la trenuri, plină de alean
cînd spre Berlin – acolo-i dînsul – pleacă.
Și mi-am luat bilet cîndva și eu
de cît pe-aci s-ajung la el, spre seară.
Dar m-am întors pe urmă la ghișeu
iar ei biletul mi-l răscumpărară.
De-un an, feciorul meu e logodit.
Vrea să-mi trimită și-o fotografie
O pernă, dar de nuntă-am pregătit
Mă vor chema cumva la cununie?
L-o fi iubind ea cu adevărat?
Și perna o să-i placă ei anume?
Ce singură mă simt cîte o dat’
Or exista și fii duioși pe lume?
Frumos era cînd locuia la mine!
Acum dînsul o să se însoare ...
Zac trează noaptea și ascult cum vine
cîte un tren ... El, mai tușește oare?
Păstrez într-un dulap niște ghetuțe
El a crescut ... Stau singură aici.
Neliniștea nu poate să mă cruțe.
Of, dac-ar fi copiii pururi mici.
|
