O, gândul meu de seară... - Tudor Vianu
O, gândul meu de seară aducător de pace,
Cum îmi strecori în suflet lumina lunei pline,
Cum mi te-așterni pe rană când zuciumarea tace
Împrăștiind odihnă și farmece senine.
Cum îmi strecori în suflet lumina lunei pline!
În noi sunt suferințe și doruri seculare:
La raza ta de aur se liniștesc deodată,
Ca urșii albi pe-ntinsul câmpiilor polare
Când pe cuprinsul bolții luceafărul se-arată.
O, gândul meu de seară, ești piatra peste care
Zidesc cu noi speranțe cetăți ce nu s-or stinge,
Adânca ta tăcere e-un câmp de germinare
În care va renaște dorința de-a învinge.
1916
Vieața nouă, XII, nr 3, 1 mai 1916
|
