de m-ai asculta vreodată
aș voi ca să-ți vorbesc
tu m-asculți... cu toate-acestea
n-am putere să-ndrăznesc
ești prea bună, ești prea dulce
însă fără voia mea
ca și-o pasăre pe cracă
tremur înaintea ta.
am a-ți spune multe lucruri
nu pot însă... mă-nfior
căci pe buze-ți văd un zîmbet
rece, batjocoritor
gura ta e ca o roză...
tu în rîs mă vei lua...
nu-ndrăznesc să ridic ochii
nu-ndrăznesc-naintea ta.
mersul tău e de regină
ochiu-ți e impunător
pentru ce te-admir într-una
înțelegi tu prea ușor.
de mi-ai fi tu suverană
și eu rege de ți-aș fi
pentru tine aș muri.
poate-s prost! e cu putință
însă știu că te iubesc
inima-mi e simțitoare
însă nu pot să vorbesc
O ! amoru-mi pentru tine
să ți-l spun de-aș îndrăzni
n-ai mai rîde ... și pe-un altul
niciodată n-ai iubi!
|
