Mi-i trupul cosmic taină-amețitoare
În liniștea și haosul fecund,
Când beznele atotstăpânitoare
Cu ochii mei telurici le pătrund,
Mă-ndrăgosteesc de propria mea splendoare
Răsfântă-n lacul nopții fără fund!
Mi-i trupul cosmic taină-amețitoare
În liniștea și haosul fecund.
Dezleg, în trecerea-mi cutezătoare,
Noianele misterului rotund
Și mă vrăjește-un vis ciudat ce moare –
Aureolă-n somnul meu profund.
Mi-i trupul cosmic taină amețitoare.
Din antologia „Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu
|
