Miercuri
(de Ștefan Augustin Doinaș)
Ce-i astăzi, marți? Așteaptă. Ca mâine-n zori, poetul
pătrunde iar sub coaja bătrânului stejar,
descuie șapte cercuri de lemn cu țigaretul
și-ajunge-ntr-un imperiu de dans și de poiar
în care molecule-n elipsoid cutreier
scot sunete de sfere cerești, și fluvii curg,
și-o stea, ce pare Venus, prin gura unui greier
așază zimți pe iarba ce tremură-n amurg.
Iar joi poetul iese și căutând spre soare
se-ntreabă-ncet: Acuma, în ce copac sunt oare?
(de Ștefan Augustin Doinaș)
Ce-i astăzi, marți? Așteaptă. Ca mâine-n zori, poetul
pătrunde iar sub coaja bătrânului stejar,
descuie șapte cercuri de lemn cu țigaretul
și-ajunge-ntr-un imperiu de dans și de poiar
în care molecule-n elipsoid cutreier
scot sunete de sfere cerești, și fluvii curg,
și-o stea, ce pare Venus, prin gura unui greier
așază zimți pe iarba ce tremură-n amurg.
Iar joi poetul iese și căutând spre soare
se-ntreabă-ncet: Acuma, în ce copac sunt oare?