Pământu-i ca fierea, dar dulce filtrat,
în buruieni însămânțând hotarul,
de vântul fără coasă secerat,
nouă-ncleștare ocolind amarul.
Otrăvi, esențe, mările cuprind,
albastrul iod și sarea, ferecate
în zeama scoicii, viață strălucind,
în alge de talazuri legănate.
Sumbru-nceput nu cumpănise bine
nici forma, nici căderile în moarte,
în sori de mușețel uitând de sine,
și-n scoici pictând culorile bogate.
Din volumul
Wolf von Aichelburg,
Gedichte/Poezii,
Editura Hermann, Sibiu 1996
Traducere de Dan Dănilă
|
