Melancoliei - Nicolaus Lenau

Mă urmezi, melancolie!
Visătoare mă-nsoţeşti!
Fie că mă-nalţ, sau fie
Că mă pierd, alături mi-eşti.

Mă petreci prin stânci cu jnepeni,
Unde vulturii domnesc, 
Unde brazi pe culmi stau ţepeni
Printre ape ce vuiesc.

Morţii, sus când mi se-arată 
Şi când lacrimi mă pătrund, 
Faţa mea întunecată
Lin, în sânu-ţi mi-o cufund.

În româneşte de Lazăr Iliescu