Copiii nu-nțeleg ce vor:
A plînge-i cuminția lor.
Dar lucrul cel mai laș în lume
E un bărbat tînguitor.
Nimic nu-i mai de rîs ca plînsul
În ochii unui luptător.
O luptă-i viața; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.
Pe seama cui ? Ești un nemernic
Cînd n-ai un țel hotărîtor.
Tu ai pe-ai tăi ! De n-ai pe nimeni,
Te lupți pe seama tuturor.
E tragedie-nălțătoare
Cînd, biruiți, oștenii mor,
Dar sunt eroi de epopee
Cînd brațul li-e biruitor.
Comediant e cel ce plînge
Și-i un neom, că-i dezertor.
Oricare-ar fi sfîrșitul luptei,
Să stai luptînd, căci ești dator.
Trăiesc acei ce vreau să lupte,
Iar cei fricoși se plîng și mor.
De-i vezi murind, să-i lași să moară,
Căci moartea e menirea lor.
|
