Un dulce și tăinuitor parfum
căutând ucigătorului eu
careva s-o repezi la sinagogă
altul diseca-va un mic poem
ori iubindu-se pe sine, vrun om de treabă
despica-va-n glumă coapsele unui străin
și cu galeșă căutătură zâmbetul de pe chip
i-l va întoarce-apoi când moare
iar alții-or face grevă pentru nimica toată
vor da cu mândrie foc unui drapel sau l-or desfășura;
au s-amuze soldații pe moarte-n saloane de spital,
vor face dragoste cu-o hârcă-mbolnăvită de dragoste
Cei ce de dragul adevărului ori al despărțirii pot ucide
sunt stimulatorii-namorați ai pământului
ca și cei ce trăncăne peste oasele
iubitelor lor despre dulcea dragoste
o obsesie cu iz plăcut
necunoscută-ntre marile legi ale firii
și totuși ceea ce oamenii pot numi bine și rău
nu-i decât lacul de unghii de pe ghearele lor.
Traducere de Ion Caraion
|
