copile, cat de fericit esti tu, cand pe tarana
o dimineata-ntreaga mi te joci c-o franta
ramura in mana.
zambesc privind la jocul tau cu mica, franta
ramura in mana.
sunr prins de treburile mele
si ore-ntregi socot la cifre grele.
poate ca-mi vei zvarli cate-o privire
si-un gand citit pe fata :
« ce joc neghiob sa-ti prapadesti cu el o dimineata »
copile,-am dat uitarii arta de a ma pierde-n gol
cu bete si cu turte de namol.
eu caut scumpe jucarii topind
un bulgar de-aur si argint.
cu orice-ti cade-n maini, pe-ne-alesele
iti fauresti atatea jocuri vesele.
imi irosesc si timpul si puterea
cu lucuri ce nicicand n-am sa le-ating.
in subreda mea luntre ma tot zbat pe loc
ravnind sa trec Marea Dorintei
mereu uitand ca joc si eu un joc.
|
