Iubește-mi mâinile
Și ochii
Și iartă-le dac-au fost clipe
În care n-au știut să-ți spună,
În care n-au putut să-ți dea
Atât cât ar fi vrut,
Atâta – cât poate doru-ți le cerea
În dragostea,
În îndoiala,
În deznădejdea unei clipe...
Iubește-mi mâinile
Și ochii
Și iartă-le nevruta vină
Că prea târziu veniră-n cale-ți
Și prea curând se duc de tot...
Dezleagă-mi sufletul de vina
Că în curând n-am să-ți mai pot
Aduce-n mâini
Și-n ochi
Durutul,
Târziul zâmbet de lumină...
Din volumul "Șoaptele amurgului", 1920
|
