Reminiscență
O flamură de doliu în gol s-a țintuit
Cu stele, când amurgul se stinse chinuit
De strania năvală a nopții și când, plină,
Hipnotic luna-aprinse clorotica-i lumină.
Parfumuri arzătoare și vechi mi-au amintit
De tine, și din zarea de ceară-au năvălit,
Ca fumul unei jertfe profunde de iubire
La care-ntreg pământul ia parte cu uimire.
Ținând să mă vrăjească deplin... – când ai venit
Cu ochii negri, turburi și grei de infinit,
Cu sânii plini de friguri ușoare și cu buze
Muiate în carminul dorințelor confuze –
...Esențele vieții din aeru-ncălzit,
În părul tău de umbră fluidă au urzit,
Ca spuma unor fine și galbene dantele,
O pânză de păianjen cu razele de stele.
Din volumul Inscripții
|
