Groful întinde mâna ciocoiului celui nou
în castele cu uși și trepte multe...
jandarmi cu puști și vine de bou
stau la pândă gândul să-ți asculte.
Ioane,
ești unul,
poți fi milioane, –
vrerile tale ne-nfrânte
să nu le-nspăimânte
nici temnița, nici tunul...
Ciocoiul și groful din totdeauna
sunt una...
Ioane
ești unul,
poți fi milioane,
să nu-ți poată smulge nici tunul
ogorul de puține pogoane!...
Spre caii tăi, spre voinicii tăi boi
se uită cu ură și grofi și ciocoi...
Ioane,
tu ești uriașul
ce poți osândi la pierzare orașul
de trântori semeți și mișei, –
numai să vrei...
Ioane, ia seama bine!
țara aceasta se razimă pe tine –
cu pumnii tăi iuți
poți tu să mai cruți
ciocoii bulgari, grecotei, arnăuți,
ce-au venit cândva, goleți, de peste Dunăre
să-ți smulgă muncă și supunere?!
Ești unul,
poți fi milioane,
curajul tău să-nfrunte, temnița, tunul;
să crească voinicește, să crească,
vrerea ta românească, –
Ioane!
Din antologia „Acești mari poeți mici”
Alcătuită de Mihai Rădulescu
|
