Cerul, pe altaru-i de lumină,
Noaptea, sângerează câte-o stea...
Unde ești tu, floare cristalină?...
Doamne al puterii, fii cu ea!...
Știu că-aievea-n sân, doi nuferi, seara
Te-aș ruga, cu mirul Tău, să-i uzi...
Le mai dăruise primăvara
Și doi mici și gingași buburuzi...
S-or fi prăfuit de vreme, Doamne!
Șterge-i Tu de brumă și pe ei...
Ce s-or fi făcut de-atâtea toamne?
S-or fi prefăcut în funigei!...
Unde ești, visarea mea curată?
Ce meleag de basm vei fi vrăjind,
Tu, mireasă albă de-altădată?...
Vreau, prin zare, cale să-i întind...
Fă-i din curcubeie, ca să treacă,
Pod peste văzduh și depărtări...
Scoaba lunii, peste valea seacă,
Luntre, să pornească peste zări!...
Fulgere, vâsle și, din stele,
Zale pentru ancore să-i faci...
Cârmă, pune-i visurile mele;
Și, la pupă, dorul meu, cârmaci!...
Apăr-o de val și de furtună...
De ispita poftei pământești...
Tu doar s-o culegi să-ți faci cunună!
Doamne, numai Tu s-o îndrăgești!...
Din antologia „Acești mari poeți mici”,
culeasă de Mihai Rădulescu
|
