Noi ne-am întors din iadul de durere,
Unde scrâșnesc măselele și dinții.
N-am înjunghiat nici coastă de muiere
Și nimănui nu i-am furat arginții.
Livizi, sleiți de vlagă, de putere,
Ne-a lins amarnic bezna neființei,
Am înghițit oftaturi în tăcere
Și-am mestecat anafura credinței.
De inumana noastră sfâșiere,
Plângeau în cer și îngerii și sfinții
Și ne turnau în suflet mângâiere,
Sub roșul viscol de tortură-a minții.
Am fiert în mări de smoală și de fiere,
Încrezători în ziua biruinței.
Noi ne-am întors din moarte la-nviere
Și-am pipăit abisul suferinței.
Din antologia “Acești mari poeți mici”,
realizată de Mihai Rădulescu
|
