Vă regăsesc pe toți la orice pas,
Pe drumuri împreună străbătute,
La mari răspântii, teafăr începute,
Unde eram, pe unde ați rămas.
Suișul nostru ager în tărie,
Întâmpinat de-atâți luceferi reci,
S-a destrămat, răpus, printre poteci,
Lăsând în drum povara noastră vie.
Câți ați primit în pieptul plin săgeata
De aur, iscusită de Arcașul
Și câți străbat acum, din nou, făgașul
De jos, - rămâne plină ceata.
Sub cerul pretutindeni bivuac
- Oriunde, aici, sau care parte altă –
Același cort ne-adună laolaltă,
Ca stelele și umbra lor din lac.
Din abur zămisliți, din lut, din sânge,
Același sorț rămâne scris pe chip
Și-n ochi plutesc fantome de nisip:
Când râde-ar vrea, atunci pornește-a plânge.
Din volumul „Drumul soarelui - Poeme de război”,
Colecția Luceafărul, București, 1944
|
