 |
|
|
|
În grădină - George BacoviaScârțâie toamna din crengi ostenite
Pe garduri batrâne, pe streșini de lemn,
Și frunzele cad ca un sinistru semn
În liniștea grădinii adormite.
O palidă fată cu gesturi grăbite
Așteaptă pe noul amor...
Pe când, discordant și înfiorător,
Scârțâie toamna din crengi ostenite.
Noua revistă română, București, vol XVI, nr 13, 26 oct – 2 noiembrie 1914, p 183 (fără titlu, în continuarea poeziei
Nervi de toamnă)
Din volumul „Plumb”, 1916
|