Impressions - Oscar Wilde

II. La fuite de la lune

E-atâta pace împrejur,
Cuprins e totul de visare,
Tăceri adânci în umbra mare,
Adânci tăceri ți-n clar-obscur.

Un țipăt doar a săgetat
Singurătatea: un crâmpei;
Își cheamă soața un cârstei;
Răspunde-n dealu-ncețoșat.

Și iată, luna-și mută-n pripă
Din calea zilei secera
Să se-adâncească-n peștera-i;
Zăbranic galben și aripă.

Din "Simbolismul european"
În româneste de Mihai Radulescu


  

    
Tweet

    
Share