Rugă
Mă rog de tine, băiat curajos, Încercat pe zidul morții în bâlciul copilăriei, Nu umbla să mă smulgi de la zmeul cu șapte capete Ca să câștigi o parte-a-mpărăției. Eu am venit de bună voie aici, Am șters vatra-mpăienjenită Am frământat de două ori pământul Și am umplut cuptoarele cu pită. Apoi am rupt-o țărănește pe ștergar Să iasă aburi calzi și i-a simțit din depărtări Și-n locul buzduganului vuia ca uraganul Mirosul tras pe cele paișpe nări. Îl așteptam să aflu gustul pâinii Și numai după bătaia inimii am înțeles că e bună, Că până la piept era îngropat în pământ Și de la umeri în lună. O, toate fetele acelea din poveste Care de teamă v-au urmat mereu Când e atât de simplu și de omenește Să-ncerci odată să iubești un zmeu! Din volumul "Pasărea tăiată", 1967 A mai trecut o zi
stau pe un lemn pe jumătate putred cu bureți crescuți la capete și mă uit cu tristețe la soarele care-ncepe să scapete a mai trecut o zi, se apropie aș vrea să mai rămân dar nu mai pot o, dacă măcar aș spera că atunci sufletul meu va fi liber de tot acum e-nchis fără să vrea în sine și plânge cum n-am mai văzut și smulge-n tăcere bureții crescuți pe copacul căzut Din volumul "Ardere de tot", 1976 Joc
Îmi iau numărul meu de pietre și le așez cât mai riscant și-ncep jocul convinsă că oricum voi pierde. De ce joci, totuși? mă veți întreba. Ce altceva pot să fac? vă voi răspunde. Apoi liniștită voi muta mai departe piatră după piatră munte după munte. Din volumul "Peste zona interzisă", 1979 Texte culese din Ileana Mălăncioiu, "Poeme", Editura Albatros, Bucuresti, 1980 |
Asfințit de lună
lui Leonte Moldovan Coboară peste ape luna Și cum și-apropie figura, Ai spune-un cap ce se pravale În fundul lacului de-a dura. Insângerată joacă apa Și e-o tăcere spulcrală: A fost pe undeva, se vede, O execuție capitală De spaima unei clipe
de spaima unei clipe mai senine ce-n taină-mi pregătește o spaimă și mai mare mă-ntorc peste prăpastia pe care cu spaimă am trecut-o către tine un gol imens mă ține tăcut deasupra lui și mută munții către care vin simt marginea prăpastiei pierind asemeni unui orizont divin fă un hotar mai sigur între mine și între țărmul tău care s-a dus vreau să m-apropii fără să te văd mi-e frică și merg ca privită de sus Din volumul "Ardere de tot", 1976 Altfel cum
Îngropată-n mirosul de trandafir din luminoasa dimineață culegeam petale ca vișina putredă și le puneam în mâna bunicii în care se făceau dulceață. Dulcea mea lumină și mântuitoare firul nădejdii n-a fost rupt cât plutește încă galbena miere în care stau petalele-aruncate de mâna ei închisă dedesubt. Nu putem fi cu totul despărțiți de cei plecați dintre noi altfel cum ar fi putrezit ulucile acestui cimitir de țară unde florile sunt mai înalte decât crucile. Din volumul "Peste zona interzisă", 1979 |