Iahtul negru - Alexandru Obedenaru

În port stătuse prea puţin
Un negru iaht imperial,
Purtând un silf cu sân de-opal
Stăpân pe suflet şi destin.

Pe-ocean de sânge şi venin
Vaporul sumbru şi fatal,
Fu azvârlit din val în val,
Şi supt de orizont carmin.

Dar eu, pe bord, voiam să zbor
Prin haosul şuierător,
De nici un far chemat vreodată;

Doream să cânt, să râd, s-adorm,
Zărind speranţa fulgerată,
Dus prin deluviul enorm.