de este-n lume-adevărat
că-ndrăgostiții au aflat
în germinal sau în brumar
avîntul altfel nesperat
e că-n himeră-și fac hotar.
și pacea serii de-o iubesc
cu umbrele ce amăgesc
natura chiar – augusta mamă
e ca-n visare se voiesc
și de himeră nu au teamă.
ei rîd de vise-amăgitoare
și nu se tem că omul moare
că-n timpul lui Homer mai speră...
sunt singuri fericiți sub soare:
că fericirea – e-o himeră.
|