Memoriei lui Nicolae Chisălicescu,
mort la Zarca din Aiud
Ni-i trupul răstignit, bătut în cuie,
Sus, pe Golgota pătimirii noastre.
Cucernic ca un schivnic, gândul suie
Spre cerul limpezimilor albastre.
Pe crucea jertfei cutremurătoare,
Pe care mor și visele și anii,
Oftăm prelung în deznădejdi amare:
O, Eli, Eli, lama sabactani!
Credința însă biruie năpasta,
Cădelnițându-și ruga în tăcere.
Călăii ne străpung cu suliți coasta
Și ne adapă cu oțet și fiere.
În urletele crâncenei gheene,
Din zvârcolirea cărnii sfâșiate,
Sclipește-n diamantul de pe gene
Lumina jertfei noastre ne-ntinate.
Pe creasta de văpaie a credinței,
Noi știm, în greaua zbatere-a durerii,
Că încolțește-n miezul suferinței,
Grăuntele de foc al Învierii.
Ni-i ruga, Doamne, pură ca zambila
Și chinul înflorește-n bucurie.
Revarsă-ți harul roditor și mila
Pe fruntea stinsă de mucenicie!
În bunătatea Ta dumnezeiască,
Tămăduiește-ne cu sfinte leacuri
Și fă ca jertfa noastră să rodească,
Rotundă și bogată peste veacuri!
Din antologia “Acești mari poeți mici”,
realizată de Mihai Rădulescu
|
