Poetul săptămânii Poeți români Poeți străini De la voi Media Despre noi


Poezii de dragoste
Poezii pentru copii
Poezii crestine
Poezii despre mama
Poezii de primavara


Puteți primi o poezie pe săptămână prin
Consultanta IT
Marius Apetrei

Gheorghe Tomozei

(1936 - 1997)

Legenda cărții
Poveste
Oră fără tine
Altaïr
Pasărea albastră
Douasprezece poeme într-un vers
Priveliște
Incă
Bibliotecile fericite
Trup scris


         

Legenda cărții

Îmi umplui, găsii cu cale
filele, cu animale.

Parcă mă cuprinde frica
răsfoindu-mi cărticica.

Dintre rimele perechi
coame cresc și sar urechi,

și-ntre stihuri se înnoadă,
negru câte-un fleac de coadă,

și când gata-s s-o deznod
șoareci, titlurile-mi rod,

și pe fiecare coală
se semnează cu cerneală.

Nu mai știu de-s autor,
cartea e a mea? a lor?

Dacă se mai bat și rag
dau din umeri, mă retrag

și sub toamnă și sub stele
fac o carte fără ele,

care, chiar de e frumoasă
pare o pustie casă.

Fără mare tărăboi
vin cu toatele-napoi.

Eu le dojenesc, tăcut.
... Și o luăm de la-nceput...

La inceputul paginii

         

Poveste

Dacă Pară s-ar da peste cap
de trei ori, dintr-o dată
s-ar preface neapărat
într-o gingașă fată.

Mărul domnesc de-ar face la fel
o odraslă de crai s-ar ivi,
cu păru-auriu și tras prin inel,
logodnic al fetei din miazăzi.

Naș le-ar fi Pepene împăratul,
cu-mpărătița lui Nuca,
fiica lui cneaz Gutuie Întunecatul
cu barba cât e uluca.

Strugure ar fi vornicel
care nimeni nu e să-i semene,
neștiind să aleagă, de fel,
pe cea mai frumoasă dintre Cireșele gemene.

Floarea-soarelui, ca soră-a miresii
ar îngriji de pocalele goale
și de podoabele mesii:
frigărui și sarmale.

S-ar chercheli Dovleac logofăt
rostogolindu-și chelia, ici-colea
și n-ar mai ști drumu-ndărăt
pân’la muierea lui, Fasolea...

Vezi câte minuni în poveste încap
și cum s-ar nunti până-n zori,
dacă  poamele s-ar da peste cap
de trei ori?

La inceputul paginii

         

Oră fără tine

Oră năruită-n văzduhuri. Oră
lăsând o urmă arsă pe cadrane,
peste nisipul umbrei mele stinsă,
ca luna peste caravane...

Oră sfâșiată de stele-n cădere,
oră goală de culori, ciutură spartă,
turn amețit de ploi, rostogolite de lespezi,
pădure moartă!

... Când te întorci, ora se cuibărește
în ceasornicul de lemn, ca-ntr-o casă de țară,
lumina se retrage-n petale,
iar stelele se înapoiază, într-o cădere spre cer,
lângă steaua polară...

La inceputul paginii

         

Altaïr

Peste orașe, flăcări vibrânde. Nimb de forță,
lumina recompune statui, pe bulevarde.
O omenească torță conture vii împarte,
iar eu – sunt cel ce arde,
sunt însăși noua torță.

Cotidiene fulgere din stâlp în stâlp le-alung,
aprind în aer nevăzute ruguri,
când firele-mi se leagănă-n văzduhuri,
continuându-mi degetele mâinii – 
și în cuptoare roșii-apoi ajung,
stârnind pe lespezi dansul, cu talpa goală,-al pâinii...

Sunt sângele mișcării. Focul tânăr
cu ochii arși de fum, de flăcări nins;
dar uneori, mi-apasă greu, pe umăr
arcade de scântei și îngenunchi
și pentru-o clipă numai, pare-nvins,
electricul meu trunchi...

Cândva, am să asfint de tot. Știu clipa.
Dar pot s-o întârzii, s-o-ndepărtez,
din trup smulgându-mi, în amurg, cântând,
pumnalele de wolfram, sângerând.

Pot să mă sting purtând în trup, ascunsă,
a dăruirii liniște
străină de adevărata moarte.

... Iar de mai pot s-aprind măcar o frunză
devin, în spații, steaua Altaïr
și-ard mai departe, mai departe, mai departe!...

La inceputul paginii

         

Pasărea albastră

Au înghiți-o zările ursuze,
lin lunecând, se stinse așadar
și codrul cade într-un vis amar
ca un sărut neîmplinit, pe buze...

La inceputul paginii

         

Douasprezece poeme într-un vers

TRISTETE
Pe fata apei, lebezi destrama curcubee …

CÂNTEC PIERDUT
În ochii ciutei moarte, luceferii adorm…

PAHAR CU VIN
Vazduhul si tarâna se logodesc pe buze…

SPERANTA
Câmp ars, ucise ierburi si-ndepartari, fântâni…

BUCURIE
Pe-a sufletului bolta au fâlfâit pauni…

ARGHEZI
Ceruri cu stele albe, cuprinse-n stropi de roua…

ROMANTA
…Si cântecul desprinde din suflete statui…

SOMNUL IUBITEI
Pe stresini, pacea alba a-ntâielor zapezi…

POEMUL ÎNTR-UN VERS
Izvorul lin, presimte imensitatea marii…

ÎNTÂIUL "TE IUBESC"
Poleiul lunii curge pe buzele subtiri…

CORIGENTA
Mustrarea tatei, fata si cartea de algebra…

TINERETE
În zare munti de piatra si dupa munti, furtuni…

Agapia din vale, octombrie 1956

La inceputul paginii

         

Priveliște

Se uită poetul cu ochiul
la floarea de ochiu-boului
cum ar privi plodul
din vara oului.

Și ar da el oricât
și firele de sânge de pe gât
și-ar da și cămașa subțire
a ultimei lui iubire
ar da tinerețile și bucuriile,
iisuși, mariile,
să poată poate pricepe
ce contur, la capătul privirii începe.
Ar da foame și sete
de-ar putea să vadă
ce vede.

La inceputul paginii

         

Incă

Ești lângă mine. Te simt bucătărind în sângele meu,
îți știu tăcerile pe de rost, numai scrisorile
de la tine îmi vin tot în scrierea
inca...

La inceputul paginii

         

Bibliotecile fericite

Și eu vă spun că am văzut
biblioteci fericite
cu turnuri de cărți răsărinde
din mlaștini de covoare
cu ogive închipuind uriași crini amnezici,
cu tâmple de icoane.
Halebarde păzeau stranele de lemn
lustruite de bărbi înțelepte. Firidele
erau pline cu sextante și lunete astrale
iar îmbrăcăturile vechilor tomuri
încă mai duhneau a sânge animal
bine încopciate în buloane de-argint
și în broboanele pietrelor rare.

Am văzut biblioteci fericite
cu cărți din care creștea iarba,
cărți de apă, de piatră și naftă,
cărți volatile și carnivore, cărți
din care ieșeau locomobile și
ghilotine, cărți în care Romeo și Iulia
chiar se iubeau tăvălind cinstitele,
uriașe in-folii, cărți-arce
pline de lighioane (girafe-ntre ele)
cărți bolnave cu teribile răni putrefaote
și cărți tămadă.

Cărți în care e frig, în care ninge,
în care se surpă cascade
cărți ghiftuite cu cadavre de cai,
prăzi de războaie și imperatori,
cărți scrise de îngeri pe cartilagii florale,
cărțile tiranilor, cu litere împușcate
și, grozăvie! cărți scrise chiar de poeți
ba, încă și mai mult, scrise cu poeți
(trupuri mumificate, miniaturizate
de vraci niponi și aduse la proporțiile
lăcustei; strivite-apoi printr-un tertip
al tipografilor-călăi dintr-un alt veac,
cel viitor), cărți friabile, gata să se rupă
la cel mai mic pipăit, împăroșate,
cu genele câte rămân în ipsosul cald
la facerea măștii mortuare (vezi Eminovici M.),
pline de alge strivite și ieftine cerneluri.

Există și asemenea cărți în ospiciile
bibliotecilor fericite; cu pielea coperților
toată numai fisuri, numai riduri și cearcăne,
cu transpirație de mahorcă stătută,
cărți îmbrăcate în coji de pâine
și-n mâl fecundat de insecte vorace.

Adesea ele sunt tipărite în sticlă vulgară
și se vede prin ele și-atinse se sparg;
alteori sunt tipărite pe ploaie
ori pe cărămizi de pământ. Poeții
încep prin a scrie cu mormintele lor
și sfârșesc înainte de propria naștere,
nevăzuți, neștiuți. Ei își mănâncă tomurile
de le e foame, de le e sete își beau scrisa,
cu cărțile lor fac copii, cu ele se-mbracă
stârnind dezgust și mirare în
bibliotecile fericite..

În bibliotecile în care cartea de gresie
întrece prețul cărții de smarald iar cartea 
de salcie desfide cartea-lotus.

Eu am văzut biblioteci fericite.

La inceputul paginii

         

Trup scris

Sunt îmbrăcat în piele
de fraged facsimil
scris de-un călugăr-copil
într-un schit de sub stele...

La inceputul paginii