Gânduri de toamnă - Li Tai-pe
Cad frunzele, într-o perdea gălbue.
De pe terasă vrut-am să privesc,
Prin zborul lor, statura ta, dar nu e ;
Doar muntele departe îl zăresc ...
Sunt singură și dorul tău mă cheamă ...
Cad frunzele, și eu oftez prelung.
Nici nourii la tine nu ajung,
Căci toți, deasupra mării, se destramă ...
Și vesti de groază vin dinspre câmpie :
Asupra lumii iar barbarii cad !
S-a-ntors trimisul nostru din solie,
Cu veste rea, la Porțile de Jad !
Cu oștile ce face Hanul, oare ?
În răsărit veni-vor, la hotar ?
Sâ cainez sau nu, căzuta floare ?
Sunt singură de mult, și-i toamnă iar ...
Traducere de Eusebiu Camilar
|
