Vino, Piciule, cu foamea ta de lup
De pe când erai convalescentă,
De-i lichiorul și secara azi absentă,
Am în schimb, pe masă-un cantalup
Care-abia te-așteaptă, Fatma, să-l diseci,
Cum te-așteaptă: miezul pâinii coapte,
Prunele pictate-n violet de noapte,
Nucile, să vezi de-s bune sau sunt seci,
Strugurii ce nu mai pot de bucurie
La ideea că din nou au să te vadă
Și-au să râdă cu bobițele grămadă
Cum au râs când te-au văzut micuță-n vie.
Fatma, dacă e meniul cam anemic,
Ți-e destul de mare însă apetitul
Și-apoi suplini-vom restul cu cetitul
După ritul cel mai academic.
Vutcani, septembrie 1917
Din volumul „Itinerar sentimental”, 1932
|
