Cu gene 'ncins-a ochii tăi
Cel ce-a creiat din veci iubirea,
Iar ei sclipiri de soare-au prins
Și-un fulger umed li-e privirea.
Cu drag eu genele-ți ating
Cu genele-mi de tremur pline,
Din ochi clipesc aprins și des –
Și ast-fel te sărut pe tine.
Bătând din aripi, când ne sunt
Unite-aprinsele pleoape,
E par' că soarele-ar luci
Și 'ntr 'însul ne-am uita de-aproape.
Atunci eu sorb în ochii mei
Privirea ta, și mă 'mpresoară
Scântei, un râu adânc de foc –
Iar genele mi se scoboară.
Se face noapte 'n jurul meu!
Eu pier în stângerea clipirii,
Bătând din ostenite-aripi,
Topit de flacăra iubirii.
Din volumul "Cântece și sonete"
|
