Cu cercuri largi, un vultur mă-ncunună
Când cer și apă una-s în furtună;
Cutremure pământu-adânc îl scurmă
Și fulger e Cuvântul de pe urmă.
Mi-e gândul nucă-nțepenită-n coajă
Și dragostea tot lacrimi pe răboaje;
În coastă simt o lance-n fapt de seară
Și gura plină de-o licoare-amară.
Tăceri adânci mă-mpresură cu ape
Și îngerii de straje-mi stau aproape;
Mă cheamă dorul, cerul și Făptura
Dar trebuie să împlinesc Scriptura.
Mi-e somnul apă grea, lumină moartă,
În setea de-a zidi o altă soartă:
Să ard Păcatul strămoșesc, Lumină
Din jertfa Mea și Grația divină.
16. 05. 1946
Din antologia „Acești mari poeți mici”.
Texte culese de Mihai Rădulescu din antologia „Poeți după gratii”
realizată de Constantin Aurel Dragodan si publicată de Mihai Radulescu
|
