E țara o moșie-a nimănui,
Vândută la-ntâmplare pe bacșiș.
Vin veneticii lacomi, pe furiș,
Și-i la mezat tributul orișicui.
La pândă este parcă tot Fanarul,
În vrajbă-s vânzători și dragomani,
Și vânători de biruri și haram, —
Năpasta vine oricum cade zarul.
Boierul este lacom și pizmaș,
Când „domnul” e fudul și-i arendaș,
La Poartă slugă, dar tiran în țară;
Ogoare-s sub corvezi și sate-ntregi
Iau calea-n codru, — fug sub bici pribegi, —
Divanu-i din Fanar, străină-i casa, —
Răsună codru-n vânt: - se-ascute coasa.
Din „Medalioane lirice (versuri inedite)”, 1956-1963
|
