Eva
(de Boris Pasternak)
Se rânduiesc, abrupt, copacii,
Iar, de pe mal, amiaza-nfige,
În iazuri, norii, ca momeala
Ce-o pun pescarii în cârlige.
Chiar bolta cade ca năvodul.
Și-n plasa asta,-n fundul ei,
Mulțimea celor ce se scaldă,
Bărbați, copii, femei, femei.
Ies într-un pâlc de lozii fete,
Cinci-șase, șiroind ca-n ploaie,
Și,-ngenuncheate pe nisip,
Își storc costumele de baie.
Muncit și răsucit, tricotul,
Parcă un șarpe-ntr-însul are
Ce vru să ducă în ispită
Și ne-a tot dus întru eroare.
Ivirea, chipul tău, femeie,
Nu mă-ncurcă deloc, nicicând.
Tu toată ești ca acea stare
Când simți un nod în gât urcând.
Ești parcă-n ciornă, rând ești parcă,
Vers ditnr-un ciclu ne-nceput,
Visam și-ai apărut din coastă-mi,
Din coasta mea ai apărut.
Și mi te-ai smuls din mâini deodată,
Îmbrățișată te-ai smucit,
Spăimoasă, tu, ce faci bărbații
Să simtă-n piept un ticăit.
Din "Când se limpezește" (1956 - 1959)
Traducere de Marin Sorescu
(de Boris Pasternak)
Se rânduiesc, abrupt, copacii,
Iar, de pe mal, amiaza-nfige,
În iazuri, norii, ca momeala
Ce-o pun pescarii în cârlige.
Chiar bolta cade ca năvodul.
Și-n plasa asta,-n fundul ei,
Mulțimea celor ce se scaldă,
Bărbați, copii, femei, femei.
Ies într-un pâlc de lozii fete,
Cinci-șase, șiroind ca-n ploaie,
Și,-ngenuncheate pe nisip,
Își storc costumele de baie.
Muncit și răsucit, tricotul,
Parcă un șarpe-ntr-însul are
Ce vru să ducă în ispită
Și ne-a tot dus întru eroare.
Ivirea, chipul tău, femeie,
Nu mă-ncurcă deloc, nicicând.
Tu toată ești ca acea stare
Când simți un nod în gât urcând.
Ești parcă-n ciornă, rând ești parcă,
Vers ditnr-un ciclu ne-nceput,
Visam și-ai apărut din coastă-mi,
Din coasta mea ai apărut.
Și mi te-ai smuls din mâini deodată,
Îmbrățișată te-ai smucit,
Spăimoasă, tu, ce faci bărbații
Să simtă-n piept un ticăit.
Din "Când se limpezește" (1956 - 1959)
Traducere de Marin Sorescu