Poetul săptămânii Poeți români Poeți străini De la voi Media Despre noi


Poezii de dragoste
Poezii pentru copii
Poezii crestine
Poezii despre mama
Poezii de primavara


Puteți primi o poezie pe săptămână prin
Consultanta IT
Marius Apetrei

Eugenia Miulescu

(... - ...)

Tihnă
Inima bradului
Cântec înainte de cină
Cântec de seară
Ochiul roșu
De bună voie
Veac
Confruntare
Posibila trecere
Rugăciune
Aripi nepereche


         

Tihnă

Iată,
Eu eram glasul celui
Ce-a strigat în fântână.

Numele tău l-am citit 
Printre pietre.

Dincolo de marginea zării
Este o vale
Cu turme de oi.
Lasă-ți urciorul căuș pentru apă
în semn de aduceri-aminte.

Vino,
Și casă cioplită vom face.
De viață
Odăile multe-n lumină
Vor râde.

Din volumul “Cetatea făgăduinței”, Editura Junimea, 1981 

La inceputul paginii

         

Inima bradului

Mi-am odihnit drumul
Lângă umărul tremurat al izvorului
Apele s-au tulburat,
M-au cuprins.
Vino cu mine
Până-n marea cea mare,
Lasă-mă
În răcoarea pădurii,
Spaime de mare
Mă îngheață.
Valurile cresc,
Mâna mea tremură.
Iată-mă-n marea cea mare,
Drumul este lung.
Catargul uscat,
Numai inima bradului
Din care l-am rupt
Mai e vie.

Din volumul “Cetatea făgăduinței”, Editura Junimea, 1981

La inceputul paginii

         

Cântec înainte de cină

De vrei să fii tu cel dintâi alesul 
Privește-mă și strigă-mă pe nume –
Lumină-nelumină, vânt, nevânt 
Îți voi răspunde ca o apă lină 
Care-n adâncuri zbate și cioplește 
Din valuri nevăzute sfânta cină.

Din volumul “Cântec înainte de cină”, Editura Cartea Românească, 1985 

La inceputul paginii

         

Cântec de seară

Vine o vreme
Când vom plăti
Pentru fiecare iluzie,
Când eu și cu tine vom fi izgoniți
Ca niște ființe pe care nu mai vrei să la știi
Prin deșertul încins
Al nimicului.
Vom fi legați la ochi -
Și ne vom căuta unii pe alții
Și ne vom sili să spunem
Că ne vedem
Alergând cu picioarele goale
În palate de marmoră -
Nu se știe
Cine pe cine mănâncă de foame
Si sătulul se preface
Că doarme.

Din volumul “Cântec înainte de cină”, Editura Cartea Românească, 1985 

La inceputul paginii

         

Ochiul roșu

Sunt mai aproape de moarte acum 
Nemărginirea ei o simt cum mă strânge. 
Ochiul ei roșu de poftă 
Mă roagă.

Vreau s-o amân
Precum am amânat să citesc o carte,
Să scriu o scrisoare,
Să merg la poalele muntelui
Și să nu-l urc, cum niciodată
Nu l-am urcat,
S-arunc din palma străinului orb
Daruri de liberă trecere

Ori să-mi alung toate aceste neîmpliniri
De ultimă oră
Ca să pot să mă pierd.

Din volumul “Cântec înainte de cină”, Editura Cartea Românească, 1985 

La inceputul paginii

         

De bună voie

Singură am vrut 
Să port lanțul robiei.

Roagă-mă deci
Să mă întorc înapoi
De unde-am plecat fără tine.

Pentru tot ce-a fost libertate 
Mai pune un cerc, o verigă, 
Încă un cerc, o verigă, 
Încă un cerc și încă o bună verigă

Totu-i nimic fără tine 
Și nimicul mă pierde.

Din volumul “Cântec înainte de cină”, Editura Cartea Românească, 1985 

La inceputul paginii

         

Veac

Se zbate-n zale 
Veacul de oțel 
Și e spoit cu sânge 
Și orgolii.

În fiecare zi 
Se-adună o lume 
Cu rânjetul fixat 
În colțul gurii.

Se cântă marșuri triumfale 
Și se emit păreri de rău 
Pentru o zi
Care-a trecut cu grabă
Sau pentru o grădină 
Rămasă fără flori.

Din volumul “Posibila trecere”, Editura Uniunii Scriitorilor, 1993 

La inceputul paginii

         

Confruntare

Stăpâne,
Nimic din ceea ce e omenesc
Nu-mi este străin.
Sunt legată
De toate păcatele
Cu mii de lanțuri.

Ajută-mă, dacă-ți îngăduie trufia, Să cred și 
Să nu mă tem 
De mânia ta.

Lasă-mi
Gustul dulce-amar al mărului
Lasă-mă
Să-i privesc sămânța-ntre sâni
Să-mi fie noapte
Și să-mi fie zi
Să-mi aleg ceasul confruntării
Cu mine însămi
În ziua din urmă.

Din volumul “Posibila trecere”, Editura Uniunii Scriitorilor, 1993 

La inceputul paginii

         

Posibila trecere

Dacă sufletul tău
Trece peste casa mea
Fără să tresară
Dacă sufletul tău
A uitat diminețile noastre
Dacă sufletul tău
Nu aude strigătul
Vorbește în șoaptă
Vântului și ploii
Luminii și întunericului
Despre ce vrei
Voi auzi
Și voi muri încet
Fără să-ți tulbur
Alunecarea
Peste casa mea.

Din volumul “Posibila trecere”, Editura Uniunii Scriitorilor, 1993 

La inceputul paginii

         

Rugăciune

lui Liviu și Alexandra

Doamne, ia-mi puterea
Și credința
Lasă-mă să mor ca un păgân
Ia-mi și ziua
Ce urmează nopții
Și speranța că
Te voi vedea.

Șterge-mi urma
Ce-am lăsat-o-n urmă
Și le dă, te rog, o, Doamne,
Lor,
Celor ce cu bună știință
Trup din trupul meu
I-am zămislit.

Doamne, dă-mi iubirea 
Ce i-ai dat-o 
Bunului și răbdătorului 
Tău Iov.

Din volumul “Posibila trecere”, Editura Uniunii Scriitorilor, 1993 

La inceputul paginii

         

Aripi nepereche

M-am îmbolnăvit
De patima zborului
Și am întrebat
La dreapta și la stânga
Ce-aș putea face
Să mă vindec.

În dreapta
M-am lovit de un copac
Desfrunzit
Mut
Sub lumina lumii.

În stânga
Nu aveam decât o aripă-albastră
Plânsă de singurătate.

Cum să mă vindec
Dacă toate întrebările
Dor
Si răspunsurile sunt cântate de vânt?

În dreapta lipsește
Aripa desăvârșirii
Nu poate crește
Decât într-o îmbrățișare
De înger

Vindecă-mă, scapă-mă,
Înverzește pomul uscat
Ia-mă în patria zborului
Dimineților tale
Fără soare și fără lună
În care plutește lumina
Pe o mare de aripi
Nepereche.

Din volumul "Apocalipsa orașului", Editura Viață și Sănătate, 2000 

La inceputul paginii