Și cei ce plâng ca și acei ce râd
O luptă duc amară,
- Năuntrul lor e-aceeaș tragedie,
Aceeaș iarnă tristă și pustie,
Aceeaș primăvară.
Pe orice față-o lacrimă de pică,
Un zâmbet de răsare,
În pieptu-oricui, furtuna dacă bate,
Ori raza bucuriei de străbate
E 'n toți ceva ce ochilor n'apare.
- Porniți pribegi, călătorim, purtând,
Ca să le pierdem toate,
Comori de visuri, de speranțe sfinte;
Și 'ndeplinirea veșnic e 'nainte
Și veșnic nu se poate!...
... Pe-acei ce plâng ca și pe-acei ce râd,
Pe drumuri lungi ce-i mână?
Ce stea pe cer în veci luminătoare,
Ce rază pribegită dela soare
E cruda lor stăpână?...
Pe toți îi cheamă 'n depărtare dorul
De ce e nou, de ce-i necunoscut;
Pe cel ce vine să pornească mâne,
Pe cel ce 'n urma rândului rămâne,
Pe cel ce s'a pierdut...
Din volumul „Departe”
|
