Bârladului de azi
Oraș fără cântec, oraș fără flori,
Oraș fără taina măiastr-a iubirii,
În toată splendoarea fantastic-a firii
Trăiești doar atâta, cît nu poți să mori.
Zadarnic și Prier topește nămeții,
Zadarnic pătrunde pe ceru-n văpăi,
Zadaric arată copiilor tăi
Comorile sfinte și-adânci ale vieții:
Au ochi mari și limpezi... dar triști și pustii,
Au graiuri... dar vorbele-s pururea mute,
Au guri mici și roșii... nu știu să sărute
Și dorul se stânge pe lumi de stihii.
Fantome fugare spre volbura Lethei,
Cu inimi uscate și sufletul gol,
În nopți de origie dau vieții ocol,
Și veșnic i-îmbată doar viersul monetei...
Sub zările tale, cu primii fiori,
Simțit-am cum visul în brațe-i mă cheamă;
dar tu mi-ai fost pururi o vitregă mamă,
Oraș fără cântec, oraș fără flori.
Din volumul „Tinereță”, 1924
|
