Flori ibovnice, sfinte-ofticoase,
Vine Moartea la fiece strat,
Văl de-argint, ochi de-argint fulgerat,
Șuier crunt de mătase.
Nu mai stau călători prin nămeți,
Înger dalb trece-n taină Arătarea,
Seara e tulbure-acum ca aiurarea,
Vântul bubuie-n plopi și-n pereți.
Pentru sfintele flori ce-au pictat,
Îngeri, sus, lăcrămând, trag lințolii,
Ceru-i mut de zăpezi și-orb de dolii,
Parcu-ntreg alb de cer scuturat.
Cad ninsorile-albastre-argintii,
Fulgerând peste voi cer subțire,
Flori romantice-n sfântă-adormire.
Luminați-vă, înalte făclii!
|
